Daca rosturile dintre placile ceramice sunt elementele esentiale pentru reducerea rigiditatii a stratului exterior al unei placi (cel format de placile insele), atunci rosturile de dilatare sunt cele care constituie solutia pentru constructia in multistraturi pentru absorbtia diferitelor tipuri de forte care sunt produse din miscarile generate in substraturi si/sau structurile pe care este asezat sistemul respectiv sau cele care sunt generate in cadrul acestuia din diferite motive.
Rosturile de dilatare reprezinta, prin urmare, intreruperi in acoperirea placilor care afecteaza in mod normal intreaga sectiune transversala a sistemului si care sunt umplute cu un material permanent deformabil.
In functie de locatia si functia lor, facem diferenta intre rosturile structurale, perimetrale si cele intermediare.
Dar, care sunt criteriile generale pentru aspectul corect al rosturilor de dilatare, in functie de tipologia acestora?
Acestea indeplinesc necesitatea de a imparti substratul pentru a preveni aparitia fisurilor necontrolate.
Rosturile trebuie sa aiba aceeasi latime sau sa fie mai largi decat rosturile preexistente. Un rost de o marime mai larga este utilizat in anticiparea fortelor suplimentare fata de cele din substrat si generate in sistemul de placare care acopera multistratul.
Latimea trebuie sa asigure de patru ori miscarile maxime preconizate si sa nu fie niciodata mai mica de 10 mm. Pentru latimi mai mari, se recomanda sa se puna armatura metalica in loc care protejeaza atat materialul de etansare cat si marginile placilor adiacente.
Cu exceptia cazului in care se utilizeaza elemente prefabricate flexibile cuplate la profilele de protectie metalice, acest tip de rost trebuie umplut cu un material compresibil pana la adancimea necesara a materialului de etansare. Acest material compresibil nu va permite agentului de etansare sa adere.
In cazul in care rostul trebuie etansat direct pe umplerea preexistenta, in locul respectiv se va folosi o banda de separare.
“ Luarea in considerare a latimii si a aspectului rosturilor structurale preexistente inseamna ca amplasarea rosturilor ramase trebuie sa fie proiectata pe baza acestora.
Uneori, aspectul unui model de rost a unei placi ceramice poate fi conditionat de alinierea cu rosturile structurale.”
Un rost de dilatare structural trebuie sa atinga adancimea rostului preexistent, desi profilele de armatura/protectie pot fi ancorate pe un strat de separare sau pe baza de nivelare.
Pe rosturile structurale, latimea rostului care acopera placa trebuie sa coincida cu latimea pe substrat.
In cazul in care rosturile preexistente nu sunt executate corect, daca nu sunt drepte si paralele unele cu altele sau daca distributia lor nu coincide cu modelul rosturilor care acopera placile, trebuie planificat un nou aspect comun al rostului, compatibil cu rosturile existente. Aceasta sarcina este responsabilitatea exclusiva a specificatorului.
Rosturile perimetrale separa acoperirea placii de elementele structurale ale carcasei sau a peretilor despartitori, iar functia lor este de a se asigura ca dilatarea acoperirii placii nu este compromisa sau ca dilatarile acestor elemente nu actioneaza asupra acesteia.
Acestea ar trebui sa fie utilizate in jurul oricarui element de constructie care reprezinta o obstructie sau o limitare a dilatarii acoperirii placii.
Rosturile perimetrale trebuie sa fie amplasate la toate jonctiunile acoperirii placii cu elemente de constructie care limiteaza dilatarea acesteia sau ar genera forte in ea.
Trebuie intotdeauna observat si executat un rost perimetral cu latimea de cel putin 6 mm care trebuie sa atinga cel putin adancimea stratului de decuplare sau de separare.
In cazul in care sunt necesare straturi de reglare, nivelare sau de reglare a pantelor, trebuie sa folosim in loc profile sau benzi de polistiren expandat pentru a forma viitorul rost perimetral de dilatare. In multe cazuri, polistirenul va actiona ca material de umplere. Latimea minima a acestor tipuri de rosturi trebuie sa fie de 6 mm.
Deoarece grosimea placii ceramice plus adezivul depaseste cu mult latimea minima de 6 mm, nu ar trebui sa existe nici o problema functionala sau estetica in localizarea rosturilor perimetrale de dilatare aflate sub plinta sau acoperirea placii. Etansarea buna peste materialul de umplere ofera un finisaj optim.
Placa ceramica de acoperire sau placa care serveste ca o plinta sau placa de baza trebuie sa fie intotdeauna plasata usor pe pardoseala pentru motivul evident de a nu compromite dilatarea, precum si pentru a preveni formarea podurilor acustice.
In cazul podelelor, aceleasi specificatii sunt utilizate pentru acoperirea placii ca si pentru rosturile perimetrale. La jonctiunile dintre carcase si pereti despartitori, trebuie instalat un rost de dilatare pe suprafete mai mari de 10 m2 atunci cand sunt avute in vedere dilatari in substrat sau cand sunt necesare conditiilor de mediu sau de utilizare.
Trebuie remarcat faptul ca rosturile perimetrale dintre pereti contribuie, de asemenea, in mod semnificativ la izolarea fonica, prin urmare, recomandam includerea lor in toate cazurile.
Pe pardoselile cu placi cu o suprafata mai mica de 10 m2, rosturile perimetrale pot fi omise daca se considera ca igiena, impermeabilitatea sau partea estetica acoperirii pot fi afectate in mod negativ. In acest caz, placa ceramica ar trebui sa fie la o distanta minima de 5 mm fata de elementul de constructie care delimiteaza potentiala sa dilatare.
Rosturile intermediare subdivizeaza intreaga suprafata placata in sectiuni mai mici, astfel incat fiecare sectiune sa se comporte bine in cazul dilatarii sale proprii sau exterioare.
Aceste rosturi de dilatare trebuie luate in considerare pentru toate tipurile de pardoseli exterioare care au o lungime sau o latime mai mare de 10 m. Ele trebuie sa fie puse in aplicare la fiecare 4,5 pana la 5 m pentru a forma sectiuni, avand o suprafata de cel mult 25 m2.
Acest aspect trebuie urmat, de asemenea, pentru pardoselile interioare cu incalzire radianta, pardoselile interioare expuse la lumina soarelui, supuse unor sarcini dinamice sau statice ale cladirii sau dilatarilor care apar din structura sau substraturi.
Pe suprafete mari, este recomandabil sa se imparta pardoseala in sectiuni cu o lungime laterala de 24-30 m, cu rosturi de dilatare dimensionate in latime si adancime pentru absorbtia fortelor care apar din structura si substrat. Fiecare sectiune trebuie impartita in grile laterale de 8-10 m cu rosturi de 6 mm latime si adancime pana la stratul de separare, care va primi fortele locale ale fiecarei sectiuni. Un aspect de acest tip permite reducerea latimii rosturilor intermediare ale sectiunilor si ascunderea rosturilor de dilatare ale grilei cu rosturile de la placa-la-placa.
Deoarece o suprafata mare este de obicei asociata cu utilizarea unei sarcini mai mari, rosturile intermediare ar trebui sa fie cuplate cu rosturile structurale pentru a forma o retea de pereti despartitori adevarata care trebuie definita in toate variabilele sale in faza de proiectare.
In alte pardoseli interioare, rosturile intermediare de dilatare ar trebui sa fie puse in aplicare la fiecare 8-10 m. Aceste rosturi intermediare trebuie sa coboare cel putin pana la stratul de nivelare.
Aceleasi specificatii ar trebui sa fie aplicate pentru acoperirea placilor ca si la podele.
Trebuie acordata o atentie deosebita in faza de proiectare a rosturilor de dilatare pe acoperirile exterioare unde, in functie de gradul de expunere la soare, dilatarile asteptate si conditiile meteorologice, ar trebui sa se puna in aplicare rosturi verticale la fiecare 3,5-5 m pentru a forma o grila cu rosturile structurale si rosturile perimetrale, daca exista.
Aceste rosturi trebuie sa aiba intotdeauna o latime minima de 10 mm si o adancime pana la substrat
Se recomanda combinarea a doua tipuri de rosturi intermediare: un tip dimensionat pana la substraturi, cu protectie mecanica, si altele la stratul de nivelare sau separare, daca exista unul, care sunt mai inguste si nu au protectie mecanica.
Cu aceasta forma de grilaj, modelul rostului este impartit in sectiuni ale zonei regulate, astfel incat fortele sunt distribuite in mod adecvat intr-un mod stratificat.
In conditii normale, este recomandat sa se imparta pardoseala ceramica in sectiuni de 40 m2 (de exemplu, cu dimensiuni de 8 x 5 m).
Acestea sunt criteriile generale pentru aspectul corect al rosturilor de dilatare in functie de tip.
Este posibil ca unele modificari sa fie facute in functie de tara in care ne aflam si de reglementarile sale specifice, daca exista.
Speram ca v-ati bucurat de aceaste informatii!
Ne-ar face o mare placere sa citim comentariile si opiniile dumneavoastra.
Comentariu